Costache Popescu Ghergani

Surreal landscapes

2011-10-03T22:55:00.000-07:00

Grandma's garden III - 2010
Etching, aquaforte, aquatinta, 22,5/20 cm

Grandma's garden II - T.A. 2010
Etching, aquaforte, 34,5/19,3 cm

The last forest, state I - 2010
Etching, aquaforte, 25,3/18 cm

Night at the Louvre, state II - 2010
Etching, aquaforte, aquatinta, 27,8/17,5 cm

Curatire in noaptea de Pasti

2011-04-24T04:58:00.000-07:00

Ma apropiam pacatos de momentul in care tot crestinul se primeneste ca sa o ia de la capat.
Senzatia ca totul renaste dupa ce se aprinde lumina ma bantuia si pe mine.
Si pentru ca nu am postit, nu m-am barbierit si nici haine de sarbatoare nu mi-am pregatit,
am facut in ultimul ceas inainte de Inviere o schita din plastelina montata pe lemn.

ZARNESTI ALB si NEGRU

2011-01-10T04:27:00.000-08:00

ZARNESTI NOAPTEA

2011-01-10T04:16:00.000-08:00

JURNAL DE ZARNESTI - La Mos Micuda

2011-01-05T01:16:00.000-08:00

Doua fete Ilinca si Smaranda si, cu voia lor, autorul acestui blog s-au apucat sa faca poze intr-un loc care a ramas pentru cunoscatori La Mosu, si se afla undeva intre Zarnesti si Plaiul Foii.
Pentru mai multe informatii despre minunatul loc, se poate accesa blogul unui Guru al presei mondiale, Cristian Matache.
Fereastra spre blogul Dansului si spre cunoastere rafinata se afla in dreapta ecranului

GRAVURA DE CRACIUN - ICARUL DIN NUC

2010-12-21T00:19:00.000-08:00

Schita - desen creion pe hartie 21/14,5 cm
Gravura - aquaforte T.A. 46 exemplare Stadiu I 17,1/10,3 cm

The Who Live - concert de pus in rama

2010-12-06T08:22:00.000-08:00

ILINCA

2010-11-28T00:02:00.000-08:00

JURNAL DE CALATORIE - "Ceaslovu'"

2010-11-27T07:55:00.000-08:00

JURNAL DE CALATORIE - CENTRE POMPIDOU PARIS

2010-11-22T13:23:00.000-08:00

Un desen - Unicorn

2010-10-22T13:36:00.000-07:00

Prasila de lux
Unicornul de 1.000.000 de euro.
Are parinti campioni la sah si olimpici la matematica.
Fara carii. Face dragoste ca un zeu cu iapa Dumneavoastra.

Desen in carbune pe hartie Fabriano de 12o g
78/60,5 cm
Stadii de lucru

Filmulet cu APROZARU'

2010-10-05T03:10:00.000-07:00

S-a deschis APROZARU' la Brasov - Exotism brasovean la vernisaj

2010-08-02T09:50:00.000-07:00

Strada Postavarului este veche si frumoasa, poate putin prea linistita, iar la numarul 16 se intampla sa creasca Galeria Hora, unde am avut onoarea sa fac prima expozitie din Brasov.

Echipa mea incearca sa forteze intrarea in institutie!

Echipa mea elaborand strategia de PR. Sunt duri si nemilosi.

Ilinca, fiica mea, sub protectia politiei brasovene.

Patronii la locul unde isi ispasesc visele.

Frumoase si nobile vise.

De pe scara ce duce la subsol se vede o rodie.

Domnu' din imagine este un GURU al presei romanesti - CRISTIAN MATACHE.

Cel mai important este ca Dansul este bunul meu prieten, Matash.

O frumoasa jurnalista, foarte interesata de arta, in compania unui nud.

Frumoasa jurnalista studiaza in continuare.

Epuizat dupa intrebari dificile.

Iubita mea, Oana, explica cum ca Arta este o investitie foarte rentabila, mai ales in perioada de criza.

Autorul si frumoasa Patroana.

Incerc sa fiu coerent in fata publicului.

Public tanar si frumos, mai ales in partea stanga a fotografiei.

Autorul propavaduind.

Domnisoare foarte interesate de gravura.

Autorul se zambea cu frumoasa jurnalista.

Ilinca facand reclama expozitiei.

Autorul cu doua Doamne frumoase - Patroana si Sora Dansei, vorbind explicatii despre gravuri.

Echipa mea - Cornel, Oana si Matash - la final de vernisaj, inca veseli si proaspeti.

Copilul Ilinca a adormit dupa o prestatie de zile mari. Traiasca Brasovul ! Alles gute.

PICTURI IN APROZARU' LU' COSTACHE LA BRASOV PARTEA I

2010-07-29T13:20:00.000-07:00

DISCUTIE PE O SCANDURA 2005
Ulei pe panza 55/41 cm

APA INGHETATA – ZARNESTIUL MEU SI-AL LUI GRIGORE 2009
Ulei pe panza 70/80 cm

VIS DE PICTOR 1999
Ulei pe lemn 36/28 cm

PEISAJ CU PERE 2008-2010
Ulei pe panza 80/65 cm

DOMNISOARA INTR-O GAOACE DE LUMINA 2004
Ulei pe panza 46/33 cm

STRUCTURA IN SUPRAREAL 2005
Ulei pe panza pe hartie manuala 42/26 cm

GAOACE DE LUMINA 2004
Ulei pe panza 34/31,5 cm

SPATIU DETERMINAT 2006
Ulei pe panza 60/50 cm

MONOLOG PE O SCANDURA 2005
Ulei pe panza 40/30 cm

DOMNISOARA CU MARUL 2009
Ulei pe panza 80/60 cm

STRUCTURA 2009
Ulei pe panza 80/70 cm

RODIA 2009

Ulei pe panza 80/70 cm

Aprozaru' lu' Costache se deschide la Brasov

2010-07-23T10:08:00.000-07:00

CHESTII MISTO DE-ALE MELE, IN CASA LA UN BAROSAN

2010-07-16T01:56:00.000-07:00

M-a fericit norocul si s-a destupat la intelect un Barosan, care e fara de prejudecati din nastere, care m-a umplut de lovele (ca face), si si-a decorat cu entuziasm caminul conjugal al intimitatii sale cu lucrari de-ale mele, alea alea.
Picturi cu craci, mancati-as, si marmora sculptata pe verticale ca sculpturile, nu cum spune traditia, ca e buna numa’ la la pardoseli si scari, si obligatoriu bine slefuita sa se vada ca-n oglinda chilotii la cocoanele care viziteaza de placere de cultura, caminu’ la Barosanu.
S-a facut asadar trecerea, cu greu, da’ totusi, de la caminu’ conjugal la caminu’ cultural conjugal.
Dupe parerea mea ar merge si fro cativa metri de carte pe langa.
Nu spun numele la Barosanu, ca nu mi-a dat voie.
Am voie sa prezint numai niste axpecte de la resedinta.

La mai multi Barosani, care sa ma umple de lovele!
Multumesc anticipat!

P.S. Lucrarile mele de arta (eu artesc, cum spunea un cunoscator) este o investitie foarte sigura, si unde mai pui ca se potriveste foarte bine cu toate mobilele de la IKEA, Mobexpert, KIKA etc.

GRAVURI 2010 - PARTEA I

2010-07-15T14:48:00.000-07:00

56/51 mm

97/79 mm

97/73 mm

166/125 mm

98/78 mm

31/31 mm

31/30 mm

65/55 mm

98/78 mm

18/70 mm

9/23 mm

9/18 mm

13/12 mm

DESENE LA TELEFON

2010-07-15T14:39:00.000-07:00

Proiecte de bijuterii organice

2010-06-23T16:22:00.000-07:00

Prispa

2010-06-23T16:16:00.000-07:00

Desene in natura,Persunari 2008

2010-06-23T15:53:00.000-07:00

2010-06-23T15:43:00.000-07:00

Jurnalul National si Aprozarul

2010-03-07T23:15:00.000-08:00

Acest articol a aparut in editia electronica a publicatiei Jurnalul National.
Practic este singura publicatie care a considerat important evenimentul pe care l-am premeditat. Din mult orgoliu si egocentrism, consider ca "niste multi copii jucand fotbal in Parlamentul Romaniei" este o stire, constient ca presa romana nu are cum sa fie interesata de pictura fistecui.
Au ratat practic singura sau mai corect zis prima ocazie cand s-a practicat cu adevarat sportivitatea in Parlament.

Grigore Popescu Agerpres
Pictorul Costache Popescu Ghergani îşi va ţine deschis "aprozarul" din Casa Poporului timp de o lună
de Ionuţ Ivan8/03/2010

Aprozarul de artă, cu fructe şi câini
Sala "Constantin Brâncuşi" din Palatul Parlamentului adăposteşte timp de o lună expoziţia de artă intitulată "Aprozarul lui Costache" a pictorului Costache Popescu Ghergani. Deşi VIP-urile autohtone au lipsit de la eveniment, absolut toţi cei prezenţi s-au putut bucura de tablouri, de fructele proaspete care nu trebuie să lipsească din nici un "aprozar" respectabil şi de câinii Fundaţiei Vier Pfoten, care s-au jucat cu copiii prezenţi la expoziţie.

Jurnalul Naţional: Aţi reuşit să deschideţi un "aprozar" chiar în mijlocul Parlamentului. L-aţi invitat şi pe domnul Silviu Prigoană, ca să nu se supere că i-aţi "furat" ideea de a transforma Palatul Parlamentului într-un supermall?

● Costache Popescu Ghergani: Păi, nu ştiu dacă invitaţia mea a ajuns la dânsul. Şi vreau să vă spun că este o diferenţă între "aprozarul" meu şi supermallul dânsului. Aprozarul este o chestie care, cel puţin ca denumire, nu mai ţine de ziua de astăzi. Cred că, doar, prin dex-ul din '96 mai apare o explicaţie a lui. Iar ideea de aprozar mă preocupă, pentru că sunt interesat de lucrurile naturale şi brute. Sau, dacă vreţi, de apucăturile sănătoase pe care le prezint ca o alternativă.ALTERNATIVĂ LA VIAŢA DE ZI CU ZI

● Şi expoziţia aceasta de pictură este o alternativă? La ce anume?
● Este o alternativă la viaţa pe care o trăim cu toţii. Telefoane mobile, internet, obiceiuri corporatiste, ştiri care mai de care mai specifice zilelor noastre. Nu am ceva, obligatoriu, împotriva lor, dar mi se par sufocante. Pe de altă parte, aici există o ironie apropo de anumite timpuri. Şi asta constă în faptul că, dacă te duci într-un supermarket, sigur vei găsi fructe de import. Şi ele domină. Când te duceai în aprozar găseai chestii neaoşe, cărora azi li se spune eco, bio, organice şi nu mai ştiu eu cum... Şi cu cât sunt mai bătute şi mai găunoase, cu atât preţul este mai mare.

Păi, atunci, fiindcă aveţi un aprozar şi nu un supermarket, înseamnă că preţurile la picturile dvs. vor fi la fel de mari precum la produsele bio...
● (râde) Mult mai scumpe decât ce găsiţi într-un aprozar... sau la supermarket...

● "În aprozarul lui Costache" se va sta socialist la cozi şi se va da pe sub mână?
● Nu, nu se va da pe sub mână şi sper să nu stea nimeni la coadă. Se pot înscrie pe o listă...

JUCĂRIILE CARE TRANSFORMĂ SPAŢIUL
● Am remarcat că printre temele artistice preponderent folosite în tablouri se numără şi jucăriile...
● Jucăriile sunt o plăcere de-a mea, pe care nu am uitat-o. Chiar şi acum. Norocul meu este că am un copil cu care mă joc şi care, încet-încet, a devenit muza mea. Pentru că jucăriile şi copilăria transformă orice spaţiu într-un loc mirific, unde-ţi poţi găsi liniştea... Şi sper să dureze o veşnicie chestia asta. Fiindcă jucăriile sunt un motiv serios de a povesti.

● Să facem un mic bilanţ atunci: în expoziţie avem fructe şi jucării ca motive plastice, avem un "aprozar" artistic unde frumosul se poate cumpăra cu suta de grame, avem mere care vor fi servite în loc de şampanie şi căţeluşi drept companioni. Destul de neobişnuit, nu?
● Da. Cred că pentru contemporaneitatea din artă este neobişnuit.

● Şi cei de la Fundaţia Vier Pfoten participă la acest eveniment cu nişte câini mai speciali. Cum s-a întâmplat asta?
● Ne cunoaştem de mulţi ani. Unul dintre căţeii fundaţiei, care actualmente a ieşit la "pensie", se numeşte Codruţ. Este bunul meu prieten. Şi este prieten şi al fiicei mele. Codruţ este un mare profesor în domeniul lui, în terapia cu copii, în salvări pe munte, din avalanşe, dărâmături etc.

● Le-aţi dat vreun rol anume căţeilor prin galeria dvs. de artă?
● Nu. Sper doar să se plimbe şi să stârnească buna dispoziţie. Sunt nişte câini foarte bine dresaţi, foarte ascultători şi foarte sociabili. Copiii, probabil, îi vor îndrăgi imediat. Iar pe mine mă vor ajuta doar prin simpla lor prezenţă...

JUCARII

2010-03-01T10:34:00.001-08:00

Fiind partial scorneli ale mintii (continutul neurocraniului personal)

as putea din sinceritate sa le spun DRACARII, dar pentru ca pentru mine

asa arata RAIUL, le spun totusi JUCARII.

Am incercat sa surprind clipe unice, minunatii care se petrec

sub ochii mei, in fiecare zi,combinatii de culori,forme si ganduri de copil,

pe care le doresc sa fie vesnice.

Datorez imaginile astea ILINCAI si o pandesc in continuare ca pe o muza.

Celor care le pare prea serios textul de pana acum, chestiuni cu RAIUL carevasazica,

trebuie pentru ca sa le zic ca la mine raiul acela contine musai si femei in pielea goala.

Dar asta este tot o chestie foarte serioasa!

Ete si d'alea :

Desene la cafea

2010-02-22T00:25:00.000-08:00

Un prost obicei dar foarte gustos, adica cafeaua, poate avea si o parte buna.

Pentru mine acela este momentul in care gandurile se aduna, o iau razna si incep sa desenez.

Desenele pe care le fac bombardat de cofeina sunt lucrarile la care tin cel mai mult.

Dansele au ceva unic, sunt spontane si neprelucrate, sunt foarte aproape de naturaletea gestul necontrolat - sunt autentice.

Multe din ele nu vor deveni lucrari pe panza, sculpturi sau cine stie ce alte traznai, dar raman asa frumoase si simple, niste petice de hartie - niste ganduri.

Invitatie la expozitia mea

2010-02-12T13:07:00.000-08:00

Pentru ca sa intrati pe WEBSITE-ul meu, faceti click AICI.

UN APROZAR IN PARLAMENT

Io, Costache, m-am caznit sa organizez un eveniment pentru belit ochii si scrâsnitul mintii, de-a lungul si latul lui Martie a lu’ 2010.

De ce Aprozar?

Pentru cei mai tineri, care nu au stat vreodata la coada in minunata institutie numita Aprozar, mentionez ca acesta este o unitate de desfacere produse agroalimentare.
Astazi i-ar spune “Boutique pour manger frais verzituri”. Si mai international ii spune Grocery.

De ce in Parlamentul Romaniei?

Pai, Parlamentul este locul unde, pe banii tuturor romanilor, ar trebui sa se faca o gramada de lucruri care ne folosesc, si se intampla fix inversul. Exact cum era la Aprozar. Indiferent ce ti-ai fi trebui sa cumperi, banii ii lasai pe ce iti dadeau ei. Aprozarul era un mare Om. Era Sef. Aveam o singura optiune democratica, aceea de a nu intra acolo.
O avem si acum.
Da’ la Aprozarul asta este musai sa veniti! Aici eu sunt Sef, si precum sefii, desfac ce marfa vreau eu!!!

Despre lucruri serioase – Ce veti gasi la Aprozaru’ lu’ Costache?

Joaca, jocuri, jucarii – lucruri pe care le faceam, pe care le fac, si pe care le voi face.

De ce?

Jocul este, dupa mine, cea mai importanta trasatura a pretentiei de viu.
Daca nu te joci, esti mort.
Joaca este secretul tineretii.
Am optat sa las gravitatea la o parte si sa ma joc (cateodata serios).

Uite cum ma joc!
Arta cica este o oglinda a societatii!!! Sunt de accord cu asta, si as putea alege sa pictez, sau cu alte metode sa va redau ce misto sta o masina in parcare, sau cat de greu este sa ai un loc de parcare, sa pictez carucioare sau cosuri din supermarketuri, tomberoane de gunoi, tampoane intime si prezervative plantate pe strada, simboluri contemporane cu care ne umplem retina, sa pictez Saorme si Hamburgeri, Telefoane mobile si Laptopuri, Bodiguarzi iesind de la sala de forta sau Balerine dansand pe manele.
Si astea toate pentru ca sunt contemporane cu mine?
Cacat!
Pe astea le refuz (deocamdata), si ma gandesc sa vorbesc cu imaginea (am aflat de curand ca sunt artist vizual), despre lucruri care au fost, sunt si vor fi mereu valabile.
Poate sunt subiectiv, dar un mar, o rodie, o ţâţă frumoasa, un peisaj prin care iti vine sa alergi in pielea goala si eventual sa te imperechezi, sunt lucruri importante.

Jucariile sunt minunate, pur si simplu. Nu au nevoie de justificare.
As umple parcarile de jucarii, si bancile din Parcuri.
As da credite numai pentru jucarii, si jucariile ar trebui sa fie gratis.
Cu lucrarile mele incerc sa va arat ca viata poate fi si altfel.
In loc sa merg la serviciu, eventual intr-o multinationala de prestigiu, si sa-mi sifonez costumul la cur pe scaunul de la birou, ca apoi sa merg la fitness sa ma asigur ca luna viitoare mai incap in acel costum, io ma joc cu jucariile din casa, pictez pe dealuri acolo unde se picteza de fapt peisajul (imi permit!) , nu am credite la banca pentru ca nici o banca nu mi-ar da un leu, dar si pentru ca mi-ar fi frica sa o fac. Nu am masina in rate deoarece nu am bani de motorina, intrucat i-am cheltuit pe pietre si culori.

E, uite d’aia deschid Aprozarul asta, ca asta stiu si pot si imi permit sa fac!

Sarut mainile, doamnelor si domnisoarelor, va salut domnilor, si va astept la expozitie!