Doua lucrari la final de toamna

Am ales sa prezint aici o pictura si o sculptura din doua motive. Din nostalgie fata de ce lucram acum ceva timp si pentru ca lucrarile astea nu au fost prezentate pana acum impreuna asa cum se cuvenea.
Intre ele este o legatura foarte simpla. Am lucrat o forma in piatra, dupa care forma ei a determinat studiul acesteia intr-un context plin de culoare, adica pictura.
Era si normal, pentru ca sculptura a fost facuta in gradina unui bun prieten, unde plantele ma inconjurau cu salbaticia lor dandu-mi imbold si idei. Altfel spus forma a fost determinata de organicul frumos si colorat al gradinii si era mai mult decat firesc sa apara ulterior in zona mai colorata a picturii. Piatra nu este nici pe departe o masa inerta de minerale ci o parte a unui context natural unde ea isi gaseste rostul. Cineva , candva, nu mai stiu unde, dar mi-a tracut pe la ureche sau prin fata ochilor, spunea ca daca iei o piatra de pe fundul apei sau dintr-un loc unde-si facea veacul provoci un dezechilibru care te va urmari!!!
Superstitia nu este motivul alaturarii celor doua lucrari dar impreuna ele spun ceva despre firesc, natural si rosturile spatiului care ne inconjoara.

Curburile materiei 2003 - alabastru si marmura, 48/27/17 cm

Vibratia clorofilei de toamna-Sculpturalitatea clorofilei 2006 - ulei/panza, 120/90 cm

 

 

 

MELANCOLIA

 

Melancolia,2011-2012, ulei/panza, 100,5/80,5 cm

 

Picturica asta a aparut ca un dialog cu lucrarea cu acelasi nume a lui Albrecht Durer. Tipul are cont pe Facebook( acu, cand dau explicatii are 1404 like-uri - deci e persoana importanta) si multe aparitii pe Google, asa ca lucrarea Dansului poate fi gasita cu siguranta pentru clarificarea demersului meu.

 

Un tip pe nume Jacques Bousquet zicea ca Manierismul( ceva ce s-a intamplat in arta cam dupa ce artistii Renasterii incepusera sa se plictiseasca) ca este "o epoca a pacatului, perversitatii....o epoca a Melancoliei" dominata de plictis, saturatie, autocompatimire, tristete si nelamuriri existentiale.(Malerei und Manierismis, Die Kunst Europas von 1520 bis 1620, Bruckmans PANTHEON, Munchen, 1985, pag. 179)

 

Adica astia( manieristii) se plictiseau si vaicareau nevoie mare si se apucau sa faca lucrari de arta din plictis si cu ganduri perverse. Rusine!

 

Asa ca am pus mana pe pensula si am zis sa lamuresc situatia intr-un mod optimist cu culori vesele si porniri ludice. Evident ca a dat melancolia copilariei peste mine caci cum altfel am ajuns sa pictez jucarii in loc de Doamne la nudu' gol, tot din melancolie.