De la premiza asta am pornit o serie de lucrari care au devenit "jucarii printre jucarii".
Primul pas a fost sa observ mai atent gestul unora dintre noi de a-si face cruce. Tinem trei degete impreunate si trasam in aer niste linii. Gestul in sine nu este o joaca si a devenit un reflex cu resorturi care difera de la persoana la persoana.
Ca sa nu par prea profund, trebuie se spun ca ideea de "trei" combinata cu frumusetea sculpturala a degetelor impreunate m-a facut sa creez cateva structuri piramidale.
Al doilea pas a fost ca prima dintre jucarii a avut mare succes in fata propriului meu copil (Ilinca).
Cum am ajuns acasa cu obiectul (veneam cu el de la intreprindere unde asudasem la conceptia lui) Ilinca a spus:"Asta este a mea". Am incercat sa inteleg de ce a vrut ea sculpturica. Pai, este colorata, iar copiii gasesc, de felul lor, rosturi oricarui lucru si intr-un fel intotdeauna surprinzator.
Al treilea pas a fost facut chiar de Ilinca si anume a pus sculpturica intre jucarii, unde de fapt ii era locul.
Atunci am realizat ca pot face niste sculpturi-jucarii al caror aspect sculptural, cult dispare daca nu sunt expuse in scortoasa atmosfera a unei expozitii.
Gata cu vorbareala si rezultatul este aci prezentat.
Pentru belit ochii si joaca mintii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu