El ANGELITO - INGERASUL

Dimineata, cand ma imbie viciul sa sorb cu pofta cafeaua si sa beau tutun, pe masa unde sprijin coatele topaie mai mereu cate un ingeras. Cand am chef, ii fac portretul pe hartie sau din plastelina, cu pensula inmuiata in zeama de cafea sau cu stiloul. Ingerasul arata cateodata intr-un fel si alta data altfel, ba are ba nu are aripi. In felul asta apar niste lucrarele pe care eu le numesc "DESENE LA CAFEA".

Si pentru ca desenele sunt de felul lor statice am incercat sa arat cumva ca personajele pe care le desenez sa fie saltarete, ca in realitate. Asa ca am facut un mic film de animatie pe care, in mod logic dar profund, l-am numit "EL ANGELITO".

 

 

Costache and his Beanstalk - Vrejul cu forme

 

Dupa cum spuneam intr-o scriere anterioara, lucrarea "Vrejul cu forme" a beneficiat de o bagare in seama foarte speciala. A fost pozat, filmat si vernisat.

Aci se prezinta filmuletul cu desenul care - dupa cum spuneam - datorita conditiilor tehnice paupere, doreste sa sfideze contemporaneitatea dar si sa o innobileze. Garantia autenticitatii si valorii artistice, ce sa mai....

Filmarea a beneficiat si de prezenta si interventia magnificului artist fotograf GRIGORE POPESCU GHERGANI, fratele autorului.

Cine are rabdarea sa vada filmuletul pana la capat va beneficia din plin de jocul actoricesc al fratelui autorului.

 

 

VREJUL CU FORME - desenul reconstituit

Adica pentru ca nu m-am priceput sa fac asa frumos o fotografie sa se vada bine detaliile la asa coscogeamitea panarama, am reconstituit desenul in Photoshop ca sa vada si cine vrea, cum ziceam, desenul.
Vorbesc, adica zic, despre ce am desirat la vernisajul ad-hoc al subiectului. Parerea mea e ca era un musai sa prezint si asta.
Urmeaza filmarea, chiar mai proasta decat cu telefonul. Motivul calitatii este autenticitatea mijloacelor paupere. Adica vreau sa zic ca prea binele da in kitsch la fel cum superficialitatea la tehnica contemporana face sa fie autentic genial.

Vrejul cu forme, 2013, 820/75 cm, carbine/acrylic/hartie Fabriano

VERNISAJ PE SCARA BLOCULUI - VREJUL CU FORME

In a treia miercuri a lu' iulie, adica pe 17, am organizat o expozitie ad-hoc pe scara blocului unde-mi am salasul (cunoscatorii stie unde).
Adica am desirat, agatata de balustrade, o lucrare de vreo 8 metri si ceva, de la etajul patru pana pe la parter.
Expunerea a durat vreo trei ore iar la vernisare au participat vecini speriati sau holbati la aparitia chestiunii, copiii din fata blocului si parintii lor, acestia mai uimiti decat speriati, doi caini si o pisica. Patrupedele nu s-au aratat interesate din motive de frica de inaltime, cred.

Am primit si sfaturi practice, cum ar fi:
- sa o lipesc pe o bucata de panza, lucrarea fiind de hartie si, deh, nu statea dreapta cum se pare ca trebuie sa stea civilizat un desen
- sa nu o las acolo, pe scara, prea mult timp, ca ceilalti vecini o vor strica, sau copiii, poate
- sa o tai in bucati ca sa incerc sa o vand, ca poate scot si io un ban (aveam antecedente cu restantele la intretinere urmarite cu infrigurare de colocatari si administratie)
- sa gasesc casoiul vreunui bastan sau vreun magazin universal unde proprietarii, din dragoste de frumos, sa ma lase sa o expun in conditii adecvate, nu asa...

Evident nu au lipsit aprecierile si interpretarile amatorilor de frumos.

SEMINTE COLORATE, PLANTE, FRUNZE SI ALTE MINUNATII

 

Treaba sta asa : astea sunt niste sculpturi facute cand inca nu aveam fire albe de par ......deci azi-ieri.

Deci pe serioaselea, cam prin 2001 m-am apucat de lemnele astea si nu m-am potolit nici acum.

La un moment dat m-am plictisit de felul in care aratau. Este firesc ca lucrurile sa evolueze, chiar si in capul meu. Drept pentru care, fiind intr-o perioada in care formele trebuie sa fie colorate si jucause, am purces la transformarea obiectelor de fata, le-am completat, le-am mai pilit pe ici pe colo ca romanu' si apoi dupa metoda cu leopardul am vopsit gardul.

Ca sa nu plictisesc publicul privitor cu dimensiuni in centimetri, specific ca sunt marisoare, cu anul fabricatiei, deci sunt proaspete, cam de ieri, dar nici cu titluri pompoase caci sunt cu adevarat complicate.