Adica am desirat, agatata de balustrade, o lucrare de vreo 8 metri si ceva, de la etajul patru pana pe la parter.
Expunerea a durat vreo trei ore iar la vernisare au participat vecini speriati sau holbati la aparitia chestiunii, copiii din fata blocului si parintii lor, acestia mai uimiti decat speriati, doi caini si o pisica. Patrupedele nu s-au aratat interesate din motive de frica de inaltime, cred.
Am primit si sfaturi practice, cum ar fi:
- sa o lipesc pe o bucata de panza, lucrarea fiind de hartie si, deh, nu statea dreapta cum se pare ca trebuie sa stea civilizat un desen
- sa nu o las acolo, pe scara, prea mult timp, ca ceilalti vecini o vor strica, sau copiii, poate
- sa o tai in bucati ca sa incerc sa o vand, ca poate scot si io un ban (aveam antecedente cu restantele la intretinere urmarite cu infrigurare de colocatari si administratie)
- sa gasesc casoiul vreunui bastan sau vreun magazin universal unde proprietarii, din dragoste de frumos, sa ma lase sa o expun in conditii adecvate, nu asa...
Evident nu au lipsit aprecierile si interpretarile amatorilor de frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu